Retrospective???
Nimeni nu este perfect...este punctul de referinta cel putin pentru mine...parerea celorlalti nu conteaza dar ma macina putin cate putin fara sa realizez ca totusi depindem de ceilalti.
Imi doresc independenta, sa fiu doar eu si restul...fara sa am prea mare amestec in vartejul care ii cuprinde pe cei din jurul meu, dar chiar nu ai cum sa stai deoparte si sa observi...sa fiu spectatoare la ce?? la ce se intampla in jurul meu? cand tocmai eu sunt actorul principal.
Si acum imi aleg scenariul, timp, spatiu si ...ma incarc la maxim cu ambitie si incapatanare...caracteristica mea definitorie...pot sa fiu mai incapatanata decat un catar chiar daca stiu ca, incapatanarea mea ma va duce la epuizare...dar asta sunt Eu...tot timpul pregatita sa demonstrez ca pot. Sa le "rad" in nas celor care s-au indoit de mine... atunci cand le-am aruncat in fata ca nu sunt o persoana slaba pe cat par...ei mi-au raspuns "Esti sigura ca esti pregatita"?
"Pregatit" nu esti niciodata...de fiecare data cand am stat sa gandesc prea mult am pierdut...stai sa pui in balanta care este profitul? care este pierderea?....Acum ce am de pierdut? fac lucrul pe care il simt in adancul sufletului meu ca trebuie sa il fac. Il calculez din mers...schitez planul de bateie in timp ce fac primul pas mi-l imaginez pe urmatorul....dau gres?? Asta este revin la primul pas si o iau pe alta cale...poate ca pragul urmatoarei usi nu o sa fie atat de jos incat sa dau cu capul de el.
Dar...apreciere, sprijin ... un imbold ca totusi cineva este alaturi de nebunia ta, de dorinta de a schimba ceva......fiecare incearca sa te sprijine dar in acelasi timp sa iti aminteasca ca trebuie sa fii legat cu un "cordon ombilical" de cineva care sa isi faca 24 din 24 griji pentru tine si sa fie pus pe replay ca "Acel drum acele decizii trebuie sa le regandesti si sa vezi daca sunt pentru tine, esti in stare sa te avanti intr-un lucru atat de important"?
Dar ei?? cei care isi fac griji pentru tine cum ar reactiona daca s-ar afla in locul tau?
NU la fel s-ar ambitiona si s-ar enerva pe fiecare care ii aminteste daca este pregatit sa se avante in viata de unul singur- si l-ar considera zidul care se ridica in calea spre aspiratia lui?
Acestea erau primele ganduri cu care incepeam anul 2011...acum...fac o retrospectiva si ajung la o concluzie...planurile se indeplinesc, oamenii trec pe langa tine ... unii tin sa isi lase o amprenta asupra sufletului tau, o semnatura ca au trecut prin viata ta si candva sa te faca sa afirmi..."Da este cineva pe care le-am cunoscut" si.... trebuie sa invat sa ma detasez... plan cu care incep noul an :)
Ma asteapta un 2012 cu siguranta mai palpitant decat 2011 , un an guvernat de rationalism si parcurs cu picioarele pe pamant nu cu capul in nori...asta fiind o regula impusa :))
acum cat ma voi tine de regula...ramane sa vad la retrospectiva lui 2012 :D
Imi doresc independenta, sa fiu doar eu si restul...fara sa am prea mare amestec in vartejul care ii cuprinde pe cei din jurul meu, dar chiar nu ai cum sa stai deoparte si sa observi...sa fiu spectatoare la ce?? la ce se intampla in jurul meu? cand tocmai eu sunt actorul principal.
Si acum imi aleg scenariul, timp, spatiu si ...ma incarc la maxim cu ambitie si incapatanare...caracteristica mea definitorie...pot sa fiu mai incapatanata decat un catar chiar daca stiu ca, incapatanarea mea ma va duce la epuizare...dar asta sunt Eu...tot timpul pregatita sa demonstrez ca pot. Sa le "rad" in nas celor care s-au indoit de mine... atunci cand le-am aruncat in fata ca nu sunt o persoana slaba pe cat par...ei mi-au raspuns "Esti sigura ca esti pregatita"?
"Pregatit" nu esti niciodata...de fiecare data cand am stat sa gandesc prea mult am pierdut...stai sa pui in balanta care este profitul? care este pierderea?....Acum ce am de pierdut? fac lucrul pe care il simt in adancul sufletului meu ca trebuie sa il fac. Il calculez din mers...schitez planul de bateie in timp ce fac primul pas mi-l imaginez pe urmatorul....dau gres?? Asta este revin la primul pas si o iau pe alta cale...poate ca pragul urmatoarei usi nu o sa fie atat de jos incat sa dau cu capul de el.
Dar...apreciere, sprijin ... un imbold ca totusi cineva este alaturi de nebunia ta, de dorinta de a schimba ceva......fiecare incearca sa te sprijine dar in acelasi timp sa iti aminteasca ca trebuie sa fii legat cu un "cordon ombilical" de cineva care sa isi faca 24 din 24 griji pentru tine si sa fie pus pe replay ca "Acel drum acele decizii trebuie sa le regandesti si sa vezi daca sunt pentru tine, esti in stare sa te avanti intr-un lucru atat de important"?
Dar ei?? cei care isi fac griji pentru tine cum ar reactiona daca s-ar afla in locul tau?
NU la fel s-ar ambitiona si s-ar enerva pe fiecare care ii aminteste daca este pregatit sa se avante in viata de unul singur- si l-ar considera zidul care se ridica in calea spre aspiratia lui?
Acestea erau primele ganduri cu care incepeam anul 2011...acum...fac o retrospectiva si ajung la o concluzie...planurile se indeplinesc, oamenii trec pe langa tine ... unii tin sa isi lase o amprenta asupra sufletului tau, o semnatura ca au trecut prin viata ta si candva sa te faca sa afirmi..."Da este cineva pe care le-am cunoscut" si.... trebuie sa invat sa ma detasez... plan cu care incep noul an :)
Ma asteapta un 2012 cu siguranta mai palpitant decat 2011 , un an guvernat de rationalism si parcurs cu picioarele pe pamant nu cu capul in nori...asta fiind o regula impusa :))
acum cat ma voi tine de regula...ramane sa vad la retrospectiva lui 2012 :D
Comentarii
Trimiteți un comentariu