Drumul spre noi

Suntem încăpățânați , orgolioși și  mincinoși cu noi înșine.  Ne mințim atât de des că mai putem,  nu avem nevoie de odihnă, nu ne este dor,  nu mai iubim,  știm ce facem și  suntem bine. Când ar fi atât de simplu să fim sinceri, să ne confruntăm cu realitatea și să ne dăm seama că nu a fost atât de greu, ci dimpotrivă. Dar suntem încăpățânați și nu recunoaștem toate acestea cu așa mare ușurință.

  Nici măcar Iubirea nu vrem să ne-o recunoaștem … Așa ajungem să ne fie dor și să ne căutăm pe noi înșine în alte părți și la alți oameni, decât unde ar trebui să ne căutăm, decât acolo unde știm sigur că ne vom regăsi întregi și intacți. 

  Așa ajungem să ne distrugem în încercarea de a umple goluri care nu pot fi umplute cu altceva. Așa ajungem să ne mințim știind adevărul. Așa ajungem să ne schimbăm, deși iubeam cine eram când eram…(Amândoi). 

   Vei fi cu capul în nori, cu mintea răvășită și cu sufletul la pământ. Nu vei reuși să te concentrezi pentru că îți vor zbura gândurile în altă parte. Îți va fi dor cândva. Cum ți-a mai fost. Cum poate îți este și acum. Dar nu încerca să uiți, sufletul nu uită. Nu încerca să te vindeci, dorul nu e o boală. Nu încerca să fugi, nu ai cum să te ascunzi de ceva ce porți cu tine. Și nu încerca să completezi cu altceva un gol pe care știi clar cu ce, cu cine îl poți completa. Când ți-e dor atât de mult încât te doare, poate cea mai bună soluție e să îți calci pe orgoliu și să mergi la omul care îți lipsește atât de mult… Să te adune la loc, să te regăsești în sfârșit. 

  Fii același om care iubeai cândva să fii ! 

Să găsești răspunsuri și bucăți lipsă. Uneori, primul pas spre tine este să îți calci pe orgoliu. Acel pas cu siguranță te  va îndrepta spre omul potrivit, acela care te păstrează așa cum îți place să fii… Un om complet si fericit.